nu ma tem de ce e divin..
asta doar pt ca am citit candva o chistie care m-a facut sa inteleg puerilitatea omului...
iar cand zic pueril, ma refer chiar la felul copilaresc de a fi... adica, nevoia lui de a fi protejat, crescut, intretinut..
revin...ceea ce am citit:
"omul a avut si va avea intotdeauna nevoie de o sanctitate pentru a ramane puternic”...
pentru ca doar in "zeu" isi va pune credinta, cainta, ruga si speranta pentru ajutor...
omul este intr-atat de slab incat nu crede in el insusi dar este intr-atat de prost ca sa fie egoist cu consortii sai...
omul are nevoie de divin pentru a trai avand in fata o tinta si are nevoie de malefic doar ca sa nu cada in patima...
omul...vrea sa fie mai presus de el, dar nu mai prejos de mijloc ca sa nu atinga divinul si sa nu cada in prapastia raului...omul este acel dezechilibru din echilibrul acesteor doua entitati"
Iar toate astea ma aduc la un alt subiect. Marsavia omului.
Exista si oameni destepti. Care profita de prostia altuia si ce altceva sa faca cu asta decat sa castige bani? Si deci, asa s-au infiintat bisericile. Iar ca banii sa vina mai multi, s-au format si religiile. La mijloc nu este vorba de crez. NU din acest motiv exista religii ci pentru ca un destept din publicul primelor biserici a zis, “si eu pot sa-mi fac biserica sis a iau bani ca acest conducator care zi de zi ne predica, si am sa-i dau un nume mai pompos, o alta forma dar bazata pe acelasi dumnezeu (daca e sa ne luam doar de crestinitate)”. Si s-a pus omu si-a infiintat religia. Stiu, veti zice ca niste buni credinciosi inrobiti si orbiti de cei care v-au hranit cu asta ori la biserica ori acasa, ca sunt preoti, predicatori, conducatori de secte care chiar cred ca una si alta! Si-s de acord, si rad de ei, pentru ca daca sunt atat de tembeli incat sa o faca pe gratis inseamna ca sunt prea blegi si tampiti ca sa fie conducatori din start. Nu exista conducator de biserica dintr-o anumita religie care sa nu castige ceva iar acel ceva sa fie impartit sau dat mai departe catre un cineva sau ceva mai mare care centralizeaza bunurile colective oferite de enoriasi.
Si rad si de voi! Pt ca nu vedem lucrurile astea si uneori suntem atat de condusi incat ne incalcam principile sau preferam sa traim in mizerie doar ca sa fim primiti in Rai. Suntem amenintati cu iadul sau amagiti cu salvarea atat de mult incat suntem in stare sa donam bisericii tot ce avem! Exista cazuri concrete - la fiecare religie/secta.
Iar aceasta indoctrinare sau aceasta respectare a traditiei cu inversunare, ne aduce iluzia ca avem respect pentru entitate, pentru biserica si nu in ultimul rand, pentru noi.
Concluzia mea este ca prea mult respect de sine duce la egoism! Iar acest egoism face ca unitatea dintre oameni sa fie stricata din motivul ca cel de langa mine e de alta religie. Indiferent daca opinia ta iti spune ca fiecare om e egal si sufletul tau accepta orice persoana care iti este diferita tie, din punct de vedere spiritual sau etnic, din momentul in care incepi o discutie pe tema religiei, e inevitabil sa nu iti sustii punctual de vedere, care intotdeauna va fi conturat de invatatura care ai primit-o in sanul bisericii in care te-ai nascut. Si tragand linie dupa toata intortocherea asta observam ca, din momentul inceperii discutiei pe aceasta teama care naste contradictii, se creaza o ruptura intre oameni.
Ruptura care nu ar trebui sa aibe loc in momentul in care ne punem in discutie instincul de homo sapiens! Instinctul de a convietuii, de a SOCIALIZA!
Arata-mi o religie care te pregateste pt nimic. Incerc sa vorbesc despre opusul vietii dupa moarte/reincarnare/sau prelungirea vietii, prin suflet, intr-un loc ca iad, rai sau purgatoriu. Nu-mi imaginez cine si-ar dori acest cosmar. Cum sunt aceia care il traiesc deja.
Sa fi cu o frica venita din posibilitatea ca viata dupa moarte poate fi intr-un loc cu chinuri sau sa fi in continuu pandit de idea ca orice actiune care poate fi catalogata pacat sau indecenta morala poate decide daca ai parte de o prelungire a spiritului tau intr-un al doilea capitol al existentei tale. Arata-mi o religie care e bazata pe idei venite din viata de zi cu zi si nu din invataturi biblice, coranice sau de orice alt tip.
Arata-mi o religie care te pregateste sa fi singur, care iti spune ca dupa ce mori nu ii vei revedea pe cei care i-ai cunoscut. Ii vreau pe cei morti asa cum sunt, nu inviati intr-o alta viata. Arata-mi o religie care te vede doar om si te pregateste pentru moarte. Pentru mine, restul sunt ca o Lepra morala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ce zici?