joi, 29 noiembrie 2012

Organizatia "Sponsorizati Alba Iulia"

         Mi-a fost dat sa vad intamplator ieri, la televizor, pe un post NOTIONAL moaca posaca, masca de sfant si salvator, preamaritul si prefericitul intre saci de bani, Mircea Hava, primarul de Alba Iulia. Uimit peste masura, va spun! Ultima aparitie a dansului a fost in februarie acum 2 ani cand ordona diaboleste prin telefon sefului de santier sa dea cu lama excavatorului peste protestatarii care voiam Parcul Custozza in picioare. Atunci se scuza si se sclifosea fara folos, caci o tara intreaga il privea si era vizibil adevarul intrucat televiziunile difuzau stirea in alb si negru. Dar guvernarea si alte cele au acoperit incidentul in mai putin de 2 zile. La tacere, totusi, nu au adus protestatarii dar s-au asigurat ca fac totul ca pe vremea comunismului: sa "hack-ereasca" postul online de radio numit "Radio Custozza", sa asculte si sa intrerupa telefoane, sa inchida grupuri pe Facebook si forumuri care erau pline ochi de oameni care, dupa parerea primarului, ii puneau bete in roate la caruta cu bani care o cara balind spre palatul sau. Ah, si sa nu uit, parca, dar nu sunt total sigur, a mai aparut al nostru pe micul ecran in dosarul STP, unde era acuzat, ati ghicit, tot pentru furt. Si acolo, de ordinul milioanelor de lei noi s-a imfruptat... hmmm, si daca nu ma insel, cred ca mi-am orbecait ochii in narile lui paroase cand s-a pomenit ca este cercetat si pentru spalare de bani in reabilitarea chicioasa a cetatii.

Da, parca s-a auzit si de asta. Eh, dar cum e pe la noi, la romani, ploua odata, iar noi taranii fugim sa ne bagam gainile-n cotet sa nu le trazneasca si sa le fulgere 'Mnezo. Imi permit sa fac o paranteza.
Degeaba comentati voi acum, si aruncati cu cacat precum maimutele zicand: "da, esti neghiob si nu observi?! Cetatea e in splendoarea de odinioara, sau ma rog, copie dupa ea, sau ce o fi. Ca e frumoasa, c-o fi, c-o patii! Nu comentez... dar multe ilegale se vand la colturile ei. Si aici nu ma refer la etnobotanice, ci la chitantele supra-incarcate pe care s-a cumparat sticla pisata, var din resturi de aspirina si caramida de tigan. Cu mici ghilimele, dragii mei tarani coborati la oras, astea sunt materialele folosite in restaurarea maretei porti II. Sau III, si de ce nu chiar si cea de jos, prima. De viziunea arhitectului sa nu mai povestim, groapa in fata catedralei, discontinuitate intre Catedrala dinspre schit (care anume a fost construita cu altarul in partea opusa) si distrugerea a 35% din singurul parc pe care il mai avem (parcul de la Casa de Cultura a Studentilor va fi si el distrus pentru a servi ca lovuri de parcare).
Si ma intorc iarasi la verdeata. Chiar nu imi pasa inainte, dar mai nou, si mai ales vara, ma simt tot mai sufocat. Si nu vreau sa ma iau de legi europene care zic ca avem nevoie de X metrii patrati pe cap de locuitor si ca noi avem de 10 ori mai putin, pentru ca, de la primar la cersetor, noi nu avem conceptie de european, in consecinta nu suntem o tara europeana decat cu numele... trebuie sa muncim sa devenim una, si uite la noi, taiem si spintecam, la nas cu cacat ne frecam; revin, unde eram, la verdeata. Vazusem in ziar, cu titlu de-o schioapa, "VREM UN ORAS VERDE", iar asta langa ratul zevzegului care se uita chioras in orizonturile buzunarelor goale ale albaiulienilor. Cica am plantat copaci. Da... sunt bineveniti. Felicitarile mele, imi revin mie si protestatarilor. Pentru ca daca nu erau ei nu se mai plantau decat jnepeni pe marginile zidurilor din cetate. Si nu, domnule primar. A sapa 30 de gropi pt 50 de copaci nu inseamna verdeata... cel putin nu  in adevaratul sens al cuvantului. Si mai ales ca majoritatea lor sunt plantati sub fire de curent. Si ce facem cu copacii plantati asa? Ii taiem cand sunt maricei ca sa nu doboare firu de internet. Verdeata inseamna sa ai si iarba imprejur, unde poate pune coana Maricica de la Strmt curu', badea Gigel a lu' Surdu din Ohaba bota in timp ce-si priveste cainele sau plodul jucandu-se cu nasu, respectiv fufulica in iarba flocoasa. Si nu ma astept ca jumate din voi sa fiti de acord cu mine in ceea ce priveste toate aceste aspecte. Pentru ca, precum am incercat sa subliniez pana acum, oamenii din preaiubitul nostru oras sunt veniti de prin sate, inca de pe vremea lui Ceasca, pentru a lucra prin fabrici si s-au stabilit aici. Clar pana acum? Bun! Si ce ia invatat mama lor pe acesti tarani, asa cum a invatat bunica mea pe tata? "OMU' care are iarba in curte, e om sarac" eu: "Da' de ce buna?", "Pentru ca inseamna ca n-are gaini sa-i piguleasca iarba." In concluzie, eu i-am inteles planul lui Havele. Chiar de e venit de prin Bihor, cred eu ca mama lui si buna-sa l-au invatat la fel. "Taie Mirciuca, orice buturuga, sa nu ai culoare verde, ca nu esti ungurean, ci esti Bihorean, dinasta taran!"

        Si uite, i se infunda incet incet la al nostru. Si prea tarziu totusi. Chiar si de isi termina mandatul, in momentul in care culoarea la conducere, acolo sus la Bucuresti se schimba, lui i se taie pana si ciucurelu'. Si de ce? Pentru ca e hapsan si hapor. Si inca vrea, dar nu joaca dupa reguli. Revin!
Va ziceam ca l-am vazut la TV, facea gargara cu spume, vorbea cu precipitatii, si zabale albe ca de cal, in coltul gurii, invinuia si dezbatea fioros cum ca lui nu-i da taticu guvern bani de 1 Decembrie. Si mi se pare corect. S-a vorbit si s-au dat telefoane si ia ghiciti! Primarel cerea de 3 ori mai multi bani pentru ceea ce isi propusese sa faca. Si exemplficam: sa zicem ca a vrut sa cheme trupa "Q" si aia cereau 5000$. Hava a mintit si a zis ca aia cer 8-10000$. Si guvernisti telefonara, intrebara si aflara care-i adevaru. Au sapat rahatu si n-au vrut sa-l manance. S-au gandit ei in mintea lor ca il mananca Havalica. Dar nu... il mancam noi, locuitorii orasului. Noi tragem, pentru ca grizonatul asta nesatul de primarit nu da ochii prin oras ci merge de ziua nationala in Dubai... sau ceva pe acolo.
Dar sunt nervos si pe mitici. Ani la randul ei au avut parada militara cu masini de lupta si avioane, incepand cu acel an in care am avut si noi. De parca la ei s-a infaptuit unirea! Dar nu bagati fratilor Alba Iulia in seama... vedeti voi cum vi se urca in cap. Ardealul candva - stat independent, capitatala aici si economie de zbarnaie. Primul lucru pe lista de "To Do" - deportarea lui Mircea Halva.


Cu dedicatie Preamarite!

P.S. Imi propusesem sa fac cheta pt 1 Decembrie, dar mi-e frica sa strang bani sa nu mi-i fure asta!

marți, 6 noiembrie 2012

Dupa dealuri

          Asta seara mi-a fost dat sa vad al nu stiu catelea film romanesc pe anul acesta. Nu sunt un fan, dar le vizionez cu placere stiind ca ai nostri se chinuie cu productiile chiar daca sunt constienti ca ies pe minus. Si mi-e mila. Mi-e mila sa vad ca nimeni nu da banii pe un bilet la cinema cand se difuzeaza un film romanesc... decat, sa zicem, prietenii celor din distributie, directorului si a producatorului. Si uite asa, se strang cateva sute de oameni din toata tara.
Recunosc, nici eu nu dau bani pe filme prea mult. Nici nu prea pot pentru ca iarna "la noi in sat" (Alba Iulia) exista doar un cinema (singurul din judet), si nu pentru ca nu vreau sa ma duc ci pentru ca nu e incalzit si mi-e frica de sobolani. Iar vara am alte treburi de facut.
         
         Revin la subiect. Filmul vizionat. Mi-e greu sa-i spun pe nume. Hmmm... sa-i spunem "Exorcizarea Alinei Rrrr-nustiucum", a.k.a, "Dupa dealuri". In pelicula este vorba despre vestita exorcizare de la Tanacu, care s-a petrecut in anul 2005 cand un preot a tinut pe numita Irina Cornici legata in lanturi pe o cruce improvizata fara apa si mancare timp de 3 zile. Preotul a fost inchis, ulterior eliberat pentru buna purtare in 2011. Dar iarasi deviez de la subiect. Voiam sa ma axez pe film. Mungiu vrea din nou sa socheze. Subiectele sau scenariile nu si le alege niciodata prost. E indraznet dar, din pacate, tinde spre un talent ce vrea sa-i para "modern". Toate filmele romanesti din ultima perioada au alura asta care poate fi caracterizata prin: scene statice in special (vezi Eu cand vreau sa fluier, fluier), dialoguri mute (ca cele dintre doi drogati care discuta telepatic iar apoi rad surd si fara sens), actori luati de pe strada, incepatori in mare parte, care la orice mic dialog etaleaza grimase inloc de zambete, schimonoseli inloc de fete triste, s.a.m.d., cadre seci, intr-o culoare sau decoruri care contrar perioadei filmarilor (Tanacu 2005 spre exemplu) parca fac parte de pe vremea comunismului. Aceasta descriere din urma face o imagine proasta peste granita, strainul gandind ca noi, prea marii evoluati, inca traim ca atunci. Nu spun sa evite stereotipurile (care sunt nenumarate, ex: situatia muncitorului roman, actiunea si modul de lucru a sefilor, politistilor, cadrelor medicale, etc.), dar sa nu etaleze imaginea de roman cretin.

       Filmul tine bine peste 2 ore. Trei sferturi din el incetinind cu frana de mana toata actiunea, fluenta povestirii si incarca cu lopata scene fara sens care nu au legatura cu nimic; inloc sa se axeze exact pe motive si expuneri de situatii, se axeaza pe conturarea extrem de vaga si confuza a victimei. Chiar de aceasta conturare se putea face mult mai usor si fara balavrageala inutila, nici actul de exorcizare, care si dupa parerea colegilor de scaun era cel mai important, nu scapa inceputul prelungit al filmului de monotonie. Practic acesta este chiar inexistent. Nu se pune accent pe ranile exorcizatei, suferintele traite de aceasta in decursul actului sau alte situatii care sa dea de inteles ca fata este chinuita. Daca nu as fi stiut povestea, puteam spune, din scenele vazute, ca preotul si pinguinii mignoni de manastire fac orgie pe pardoseala bisericii.
Deznodamantul si sfarsitul sunt, asa dupa cum ne-am obisnuit in filmele mioritice, seci, scurte si abrupte. Vor sa iti puna mintea la contributie si sa te faca sa iti imaginezi o varianta de final contrara ambiguozitatii ultimului cadru. Dar niciodata nu se reuseste, cu atat mai mult in filmul de fata, unde, cred eu, procesul era de o importanta mare, publicul parca fiind lasat setos dupa schitarea personalitatii, caracterului, cunostintelor, a credintei, alegerilor si convingerilor preotului acuzat.

      Dar poate puteam trece cu vederea toate aceste defecte ale filmului. Si totusi nu. Academia romana de film, Canal+, Cine+ si toti cei care au pus in miscare toata pelicula puteau, dar nu au vrut, ori nu au avut experienta necesara, sa FACA SONORIZAREA MAI BUNA! In calitate de cunoscator al artelor, nu am auzit in viata mea ca, zgomotul de fond, panoul de efecte sonore si tot ce tine de ce auzi tu in film (exclus dialogul) sa fie date mai tare, dublu sau triplu in unele scene, de dragul de a suna modern si artistic. Au si astea efectul lor, sunt bune cand sunt bune, dar nu PESTE DIALOG! Jur pe blogul meu ca nu am inteles nici macar un sfert din ce s-a vorbit acolo. Am avut noroc cu imaginile, care m-au mai scos din incurcatura, dar imi e greu sa imi imaginez ce faceam daca eram orb si voiam sa vad acest film, de dragul povestirii. La un moment dat am crezut ca se afla un caine in sala de cinema, cand de fapt era un latrat foarte viu si real in film.

Mai bine citeam in Braile articole din ziar pe acelasi subiect decat sa ma duc sa-mi concentrez cacatul din mine ascultant bolboroseli fara sens sau inteles.

      Lucrati fratilor la sunet. Luati cursuri de sonorizari/masterizari. Angajati din strainatate daca trebuie. Inacceptabil!