Lupte la masa rotunda

Continuare...


Revin din nou cu un post care ar trebui sa intereseze doar pe concetatenii mei.
V-ati saturat de politica, de subiectul in voga de la Alba Iulia? Si eu si fiecare!

Dar astazi am avut izbanda. Ziua de astazi o putem pune in calendar ca fiind ziua in care primarul (trimisi ai acestuia) a venit face-2-face cu publicul care l-a votat. E o zi de meeting separata fata de acelea in care se face propaganda politica si care au loc odata la patru ani. O zi speciala in care lucrurile s-au spus in fata, chiar daca cele spuse de ei au fost zise cam ambiguu.

Cu aceasta intalnire de masa rotunda, astazi am aflat ca avem si viceprimar. Ulterior, in drum spre casa am auzit ca sunt chiar doi. Ma intreb, oare cum de se inteleg intre ei? Revin.
Astazi am cunoscut pe viceprimar si pe doamna arhitect sef a consiliului, alea-alea, va informati voi de unde e si cum o cheama. Tot azi, am realizat ca intre cetatean si primarie, respectiv conducerea orasului, exista o perdea sau un zid de beton care e construit de ambele parti.

Explicatia e simpla. Noi, ca albaiulieni si nu in ultimul rand ca natie de romani, prin ignoranta noastra, prin conceptia noastra de "no, doar votez, oricum n-am ce sa aleg", prin dezinteresul si chiar prin cretinitatea de care dam dovada, permitem ca, cei care ne conduc la nivel local cat si national, sa se ascunda intre cei patru pereti ai institutiei in care isi au birourile.

Ei! ca urmare a celor de mai sus, conducatorii nostrii chiar asta fac, se ascund. Si profita de acest lucru asa cum profita niste copii de faptul ca parintii lor nu sunt acasa.
Iar asemanarea aceasta e perfecta. Primarul si cei din jurul sau, au deschis ochii si au vazut ca implicarea cetateanului este egala cu zero. Iar de aici pana la luarea de decizii de unul singur nu a fost decat un pas pe care acestia l-au facut deodata, tinandu-se de maini.

Astazi m-a uimit cum acest zid este deja destul de mare... iar noi, care suntem aia prosti, nu putem sa-l sarim. Iar dupa gard, lucrurile sunt "minunate". Incompetenta, ignoranta si chiar incapatanarea si prostia se veselesc impreuna ca la o petrecere. Si din cand in cand la acest gard se mai adauga cate o caramida; cu ocazia fiecarei conferinte de presa, cu ocazia fiecarui proiect de interes orasenesc, cu ocazia cand cetateanului i se ofera oportunitatea de a lua parte la deciziile importante care se iau, in ultima vreme, in defavoarea lui. Iar gardul se mareste, se ingroasa, se dezvolta. Iar noi ii permitem. Si chiar le dam bani muncitorilor pe care i-am angajat prin vot.

Pana la urma... noi nu suntem vina. E vina conceptiei, care vine dintr-o minte profitoare si nesincera. Iar o astfel de minte nu face altceva decat sa traga foc la oala ei. Iar zidul din pacate nu se poate darama precum un copac de pe strada Mihai Viteazu. Zidul ramane acolo si peste el se toarna pamant odata la patru ani in cazul in care cei de dupa el isi schimba functia.
Ei dar zidul ramane acolo, fundatie la alt zid care la randul lui va fi piatra de baza a altuia. Iar pamantul nu se poate inlatura cu buldozerul asa cum au patit vestigiile din situl de langa poarta a III-a.

Si mare mi-a fost mirarea sa aud "de la gura iepei si a calului" raspunsuri impartiale care fac abstractie de vocea cetateanului. Raspunsuri la intrebari ca "Va ramane parcul in picioare?", "Care este parerea dumneavoastra, ca cetatean, despre acea zona, trebuie lasata ne defrisata sau trebuie pavelata?"... iar toate raspunsurile nu te-au dus niciunde daca ascultai doar cu urechile. Dar, putin destept trebuie sa fi, ca sa realizezi ca deciziile lor nu se schimba. Chiar de au fost prinsi cu matza in sac, chiar de incalca legi, chiar de li se opun un oras intreg.
Dar sansele de reusita sunt de partea noastra. Iar intr-un final, tot cedeaza. Deja au inceput si sunt pregatiti s-o ia la fuga de frica a 63.000 de locuitori.