Autozumb

OK,

Sambata (trecuta), caldura mare, am mers vreo 5 km pe jos, jegos transpirat, pe drum catre bunici. Am uitat cum e prin partea aia, am uitat cum e mersul pe jos, am uitat multe, iar de caldura am uitat cum ma cheama.

Am ajuns la bunici, mirosea a clatite. Excelent! N-am mancat ci m-am apucat de taiat lemne. Beton! Nu munca in sine, ci lemnele erau asa. Mi-a placut oricum pt ca am ajuns sa beau sudoarea de pe frunte si nimic nu-i mai relaxant decat sa dai cu toporu in ceva, gandindu-te ca e colegu/a de serviciu, maicata, vecinul cel tampit, pretena sau vreo gaina motzata si enervanta (urasc gainile, cred ca sunt ALEKTOROPHOBIC).
Glume cu Seby (amic), am mancat, etc. Scurt pe 2. Am plecat. Fuga la ocazie. Am prins un microbus. De aici incepe distractia.

OK, imi amintesc in copilarie ca plecam de la bunici intotdeauna seara, in jurul orei 9, cu un ghiozdan si 2 plase in mana, mai grele ca mine, si faceam de la casa bunicii pana la drumul principal (vreo 1500m) in jur de vreo juma de ora. Si nervos arucam pe vale rosiile din plasa si cel putin un kil de castraveti, numa ca sa pot s-o iau la fuga pe huditza ca sa prind autobuzul. Colb si caini in coada mea, zvarleam cu ce castraveti imi mai ramaneau in plasa si tot scapam de javre. Intotdeauna se gasea vreun transpirat ponosit, sa-mi ia plasele din mana si sa fugim impreuna la autobus, el sa ajunga schimbu 3 la Portelanu, io la jocuri pe calculator sau la desene animale pe TV.

Si ne trezeam in statie ca intarzie dita-mai hurdughia pe roate din anii ‘65. Pana isi facea aparitia din coama dealului eram fascinate de nonsensul povestilor taranului de Craiva. “Ba, udat-u-ti-ai curechiu, plivit-u-ti-ai morconi?” “Fost-a Jicu la hotar dupa vaca lu Toderut? Fost mo, dapoi no adus-o acasa ca-i fu rusine vacii sa mai vina cu el pe drum dupa ce-o futut-o. Io-ti zâc: la hăsta-i cade pastranacu ‘ntr-o zi (ulterior am aflat ca Jicu a ramas fara madular cand s-a luptat beat cu o haita de caini. Nu erau cainii de vina, ci in legitima aparare oarecum. Dreptul cainilor era sa frece o catea in calduri, da’ Jicu o atentat la pruna ei iar cainii si-au facut cealalta meserie cu el). Si-mi amintesc cum intotdeauna intampinam acel autobus in 2 culori, rosu inchis ca melasa deasupra rotilor si un mustariu ca voma imediat sub geamuri si pe bot. Cu faruri rotunde care vedeau chior si care ii deadeau masinii un aer de animal. Asa am ajuns sa poreclesc “Camila”, autobuzul de pe ruta Cricau-Alba. Si din cauza ca se misca balansat cand pe rotile din spate cand pe cele din fata, centru de greutate sau a axului de balans fiind la mijloc, unde statea toata lumea ca sa nu se balangane pe banchete. Erai intampinat inca de pe trepte cu un bilet de vreo 30 cm inscriptionat cu valori numerice de la 250 lei pana la 45,000 (0.25 bani – 4.50 lei noi) si intotdeauna ma gandeam oare de unde stie soferu de unde sa taie biletu si daca foloseste cineva prima scara din el? Avea rost, adica, facand un simplu calcul, suma aia te ducea eventual dupa colt de strada.
Pe culoar te mai pupa zemos pe gura cate o matusa, nu ca te-ar fi cunoscut dar ori te confunda ori o facea intentionat de frica sa nu fiti neamuri iar ea sa nu stie asta. Aveam o admiratoare asa, stiam ca sta in randu 3 dar de-al naibii ma puneam pe primu scaun. Pana intr-o zi cand a venit si-a stat numa langa mine. Si ma intreba de buna iar io nici de-al naibii nu voiam sa-i zic de-a cui sunt. Am auzit c-o murit proasta.
Pe tura de seara cu autobuzul nu se vorbeste, se doarme. Toata lumea motaie si transpira. Simti cum sfaraie pielea de caldura din autobus si auzi cum sforaie nea Panfil din capu’ satului si Chetzuca lu Todirutz.

Chestile astea imi treceau prin cap cand am vazut microbusul venind in statie. Era unu dinala de persoane aproape chelit de scaune. Toate cele libere aveau cate o vaca grasa sau vreun transpirat pe ele, asa ca eu si Seby am stat in picioare, mai putin el care a mers langa sofer. Deci m-am trezit eu prost. Si ca sa evit orice matusa sau vreun contact cu vreo piele plina de frecatei facuti de la sapunu din său de porc, m-am postat langa usa. Era mai comod, mi-am zis, cand cobor, oi sarii jos iute. Si pe deasupra si mai racoros cand se mai urca altii.

Cum n-am mai circulat de mult prin zona decat cu bicicleta sau cu masina, n-am aflat ca ruta s-a schimbat. In urmatorul sat am intrat si l-am strabatut pana in partea cealalta, vreo 5 km. Serbentine, ameteli, n-am vazut nimic pe geam, ca sa-mi mai treaca timpu sau ca sa nu mi se faca rau. Iar soferul cretin ca naiba, vitezoman la 60 de ani si 140 de Kile.
La prima statie s-a uracat o vaca. Inloc sad ea banii pt bilet dupa ce-a trecut de mine, a preferat sa-i dea de pe treapta masinii pe dupa spatele meu, printre gaurile tetierelor scaunului din fata, pe dupa teava de sustinere si prin ceafa lu Seby. Comic pt altii, enervant pt mine. Am lins-o pe frunte. S-a spalat de curand si transpira a spray impulse cu iz de Duru. Miam lins mana murdara dupa ce s-a dus in spatele masinii,in speranta ca scap de gust.

A doua statie, acelasi sat, Urca Badea Laie, care saluta nu cu gura ci cu mana ridicata, de parca saluta din deal in vale pe domn’ sofer. Asta, mai destept, accelereaza cand ghibolu client intra in vehicul. Badea ghibolu se prinde de bara de sustinere si-mi baca partea de la sub brat drept in frunte cu firele de par atza-n nasu meu. L-am gustat si pe el, incercand sa-l indepartez cu limba, fiindca mainile imi erau ocupate de la zmuncitura create de sofer.

Spre ghinionul meu si-al companionului meu, ruta normala a mai facut o bucla pana la Cuca Măcăii, la dracu in praznic de unde am ridicat alti 7 indivizi si-o vaca inseuata cu mana stricata. I-am gustat si pe astia precum urmeaza:

Pers 1, barbat: El – “Ce faci domn’ sofer…?” nici nu gata bine si ma scuipa in ochi si-n gura. Excelent, ai mancat si branza de burduf si-o capra moarta sau ceva.
Pers 2, Femeie: N-a trebuit sa ma feresc, s-a ferit ea de altcineva si-a dat in mine. M-am trezit nu nasu intre tzatzele ei, mai precis cu el in buric. Asta fiindca avea buricul intre tzatze.
Pers 3, fata:am lins-o pe mana fiindca am vrut. Era o bunaciune de vreo 18 ani. Din pacate cred ca a fost la pretenus-o la mârlit, in consecinta l-am gustat pe el.
Pers 4,5,6, grup mix: 1 barbat si 2 femei. Miroseau a cisterna de tuica. Chef inainte de chef. Mergeau la nunta la oras. Noroc ca unu a stiut sa cante, ca altfel ma plictiseam.
Pers 7, femeie: Pana in acel moment nu am crezut ca exista asa ceva. S-a urcat in masina. Era plin de nu puteai sa arunci un ac intre noi. S-a postat c-o mana deasupra capului meu si am zis ca daca tot i-am lins pe toti, nu-mi strica s-o gust si pe asta. Avea gust de portocale cu sosete. Cam asa si arata. Grasa si rotunda, si cu niste sosete maro in picioare trase pana sub genunchi. Cred ca suferea cu capu ca altfel nu vad rostu unor sosete de Sebes pe caldura aia purtate cu sandale.

M-am distrat pe drum. M-am simtit una cu calatorii, mai ales ca i-am si gustat. Mi-am dat si eu tricoul jos si il invarteam deasupra capului pe ritmul de populara cantat de badea turmentat. Femeile ridicau fustele si chiuiau. Portocala cu sosete plescaia seminte si piftele cu usturoi si de undeva din spate ma striga o matusa cu “hai sa te pup, ce-ti mai fac parintii?” Eu zic: or murit saptamana trecuta in gradina de caldura, na-ti fost la-nmormantare, ne-am distrat frumos!” M-am pleostit cand am vazut ca soferu n-ar loc si conducea de dupa usa tinandu-se c-o mana de oglinda si cu una de volan. Numai Seby tasta mesaje catre mine. De abea ajuns in Alba am citit “Ba, ce bine ma simt, m-am intors in neandertal. Cum e cu oamenii de pestera in spate?”