Disectie la infectie

Salutare ciumpalaci!

Stiu, am lipsit atat de mult incat ma mir ca "astia" nu mi-au sters blogul.
Dar in perioada asta de absenta mi-am ocupat si eu viata cu ce cred altii ca e normal. Am lucrat!
Fiecare lucram, nu? Eh, mai mult sau mai putin. Eu as vrea sa "lu-creez", dar se poate...? Altii freaca menta si nu pentru ca-s puturosi (majoritatea totusi sunt) ci din cauza ca au aflat ca de fapt nu chiar asa sta viata. De pe partea mea, mi-as injgheba o sulita si m-as face "sulitator" de capre de padure. Sa stau la frunza, cu ceafa la scoarta iar cand ea hop hop, io sfashc tzop! Si bing bang, carne la protzap... vreo sapta-vreme.

Si totusi nu despre abilitatea mea de a ma adapta e vorba ci din contra, de incapabilitatea de a face acest lucru. De inadaptabilitate.
De vreo 2 ani ma zbat din "geob" in "gheob" si parca "job" nu scrie niciunde pe mine. Alti au tatuaje cu "work experience" de cate 40 de ani in acelasi loc de munca iar pt altii pastrarea unui scaun (scaun - a se citi cu sau fara ghilimele) la un birou e ala care nu au reusit sa-l lase in acea dimineata in buda. Tre sa explic? Poate ca job de cacat sau doar cacat la job... Indiferent de situatie, le-am experimentat. Cate o luna aici, cate doua-trei pe dincolo si poate un an maxim in cealalta parte. Am lucrat ca MC in radio, ospatar, ca sef sala restaurant, ca sociolog, reprezentant tehnic comercial, dispecer de vreo doua ori, programator, etc.. totul s-a dus pe rapa ori din cauza mea, ori ca s-a inchis firma. Si ajungi in sant de cateva ori. Si ai nesansa sa iti inneci amarul cu sticla sau sa-ti consumi nervi gandintu-te la posibilitati, sau imposibilitati, neajunsuri... nesansa in speta. Asta daca fremati a ganduri in creierul tau mic si neastamparat.
Exista oameni care mor de boale, altii de accidente sau altii, ca mine, de prea multe ganduri si preocupari sau griji. Si astea pana la inalbirea parului sau pierderea lui. CHELESC... cred :))

DAR!, si ma bucur ca exista un "dar", ca de n-ar fi ar insemna ca nu mai sunt sanse. In toti anii mei de munca nu am dormit o noapte linistit si fara stres cum am dormit acum cateva zile. Si am fost atat de surprins incat a trebuit sa-mi pleostesc o palma ca sa ma trezesc la realitate. Si am sa va explic de ce.
Dupa o pauza de 3 luni in care jobless as shit, grav la bani si la moral, datorii pana la maru' lu Adam, etc., am prins un interviu impins sub bot de catre cineva iar dupa o discutie de 30 de secunde (nu ca ar fi trebuit mai mult) am primit si eu o bucata de job. Interviul a fost mai degraba un check-up gen "Ai maini si picioare? Ai! Esti angajat!". Si uite asa am ajuns muncitor la banda. Sau cam pe acolo.
Lucrez la "Portelanu". Fasonare. Si pute a hoit cu viermi.
Intreaga situatie - de laba langa clit - e greu de explicat. Treaba e pe bani reali. Dinaia de ii cheltui de azi pe maine (ca-s putini; cu cifra 6 in fata si 80 dupa + bonuri, asa, ca pt o betie cu apa rece).
Dar ma ghidez dupa "in viata tre' sa faci de toate mai putin sex anal sau autostopu in Istambul". Si consider ca toti ar trebui sa treaca pe aici ca sa ajunga sus/high. Deoarece, pentru a sti cum sa ghidezi lumea de sus trebuie sa sti cum si ce trag pe nas aia de dedesupt. Iar eu, pentru ca-s dedesupt, nu trag pe nas decat praf de caolin. Si nu ma plang datorita conditilor de lucru.

A se citi doar daca esti interesat despre conditile de lucru: ia bibanu la bot si du-te si vezi cum e! E naspa in PENISU' meu!
Ci ma plang datorita rutinei si a mecanicitatii. Macinarii mintii, lipsa sociabilitatii, sau contactul social cu oameni extrem de diferiti mental fata de mine. Ma plang datorita pierderii independentei identitatii! CITESTE CU ATENTIE!!! PIERDEREA INDEPENDENTEI IDENTITATII!

Fiecare este special in felul lui. Unora le spune mama lor ca sunt speciali, altora psihiatri le spun asta. Unii stiu sa cante cu gura sau la vreun instrument. Altii stiu sa cante cu picioru in minge. Unii picteaza in culori iar altii in cuvinte. Nu stiu sa spun bine in romaneste lucrul asta dar gasindu-ma in situatia de fata spun: i don't think much of myself but i don't really see this going for me for a long period of time.
Pentru a intelege conceptul as putea recomanda o sumedenie de documentare sau carti care explica identitatea persoanala si identitatea sociala sau identitatea individuala intr-un grup, aceasta din urma nu se caracterizeaza prin individualitatea unei persoane la un grup ce are interese sau asipiratii comune sau asemanatoare.
Ma simt atras fara voia mea intr-o turma. Dumnezo! Ma inrolez in lumea (poate rea) de zi cu zi. Iar tu, asta ghiolban de dai scroll pe pagina amu', o simti mai mult sau mai putin sau ai trait sentimentul in vreo situatie asemanatoare (in care probabil inca te complaci). Te sufoca?

Revin din filosofii intr-ale mele, cu fabrica de Portzulan. Mi-am prea expus gandurile inspre neant vis-a-vis macinarea persoanei inspre turma.

Asa-deci:
a) Programul zilnic FIX: 07:00 - 15:10 (de retinut).
      - Schimb 2: 15:00 - 23:00
      - Schimb 3: 23:00 - 07:00
b) Munca fixa, continua, repetitiva (precum in episodul din Stan si Bran muncitori in nu stiu ce fabrica, de ramane ala slabu' fixat pe aceeasi miscare de ajunge sa o faca involuntar pana si acasa)
c) Oameni barfitori. N.B. Oamenii care muncesc din maini si nu cu mintea trebuie sa-si ocupe gandurile cu diverse lucruri iar cel mai la indemana e barfa.

Acest tip de program macar m-a pus pe picioare. E stabilul din mintea instabila. Ma face sa mananc la ore fixe, sa ma agat de timp limita sau alt tip de lucruri pe care le poti incadra intr-un orar.
Ce nu suport e ca ies pe usile intreprinderii la ora 15:00 si mai trebuie sa stau la coada la poarta pentru asa-zisa inspectie anti furt. Asta pune capac la orice. Asta ma introduce direct, si nu pe ocolis in TURMA. Fac parte dintr-o card de capre/vaci care sta la coada la muls. Si e rusinea aia ca cineva iti pune mana pe uger. Esti muls de demnitate. Esti considerat hot fara dar si poate. Stiu! E normal! Asa se face peste tot. Pentru ca romanu fura, nu? Uite, asta e ceva la care te poti gandi. E foarte complexa si reala situatia.

Si nu mai am chef sa iti mai zic acum despre maruntele situatii. In partea a doua iti spun despre perosanele din sectie. Apucaturi si chiuluri. Nazuri si situatii.

Am scris in:
Taverna
Impreuna cu: Aldo
Pe muzica celor de la:
The Helix Nebula
si something something

Ne mai auzim cacatilor!